Pai vine cam asa…Un nene scoate nasul din multime si vine cu o oferta : iti alegi o poza in care tu esti mandru nevoie mare de tine, omul se chinuie ~ 2 ore sa realizeze un desen dupa model, platesti o suma (pentru detalii, mail-ul il gasiti mai jos) si toata lumea e fericita, right ?
Ca sa va faceti o idee : http://fac-portrete.hi5.com
Mail: Vlad, facportrete@yahoo.com
Bafta!
Ca tot omul care se respecta, se poate spune ca am ales sa petrec un weekend (pre-prelungit) la mare, plecand joi dimineata la Costinesti. Drumul a fost plictisitor as always, aparand un bonus de data aceasta: unchiul meu s-a jucat cu navigatorul si a vrut sa vada pe ce drum ne indica vocea aia tampa sa mergem. Rezultatul a fost o alergare prin Bucuresti de colo-colo, roboata incercand din rasputeri sa ne faca sa ajungem la centura, ceea ce ar fi insemnat o mare pierdere de timp si nervi. Asa ca, de parca partea de la intrarea in Bucuresti dinspre Pitesti pana la iesirea din MiIitari n-ar fi fost de ajuns, cu toate semafoarele lor, mersul bara la bara cu toti nebunii care puneau frana cand ti-era lumea draga si oameni picati din cer care sareau in fata masinii crezand ca cea mai mare grija a noastra era sa avem grija sa nu ii facem afis pe asfalt, a trebuit sa mai si ocolim jumatate din infecta capitala a Romaniei. Dar sunt lucruri mai importante, ca momentul cand am ajuns in fata casei si totul s-a uitat. “Acasa” cu toate ale ei, au ramas acolo sau s-au pierdut pe drum.
Dupa ce mi-am pus frumos bagajele la locul lor, am facut patul si am aerisit camera, am cercetat imprejurimile. Nu prea erau multe schimbate, in schiiiiiiimb…in curte, in spatele casei, era o pisica moarta. Langa gard, in afara curtii, alte vietuitoare decedate: un caine si un arici. Ei nu reprezentau o problema atat de mare, pisica in schimb aflandu-se in curte. Nu a vrut nimeni sa ma ajute sa scap de bietul animal aflat in putrefactie, asa ca am preluat sarcina de una singura. Am luat doi saci pentru gunoi, pungi in maini si m-am intors la pisica. Cred ca 5 minute m-am invartit pe langa hoit incercand sa imi dau seama cum sa il pun in sac. Era o treaba chiar puturoasa, judecand si dupa miros. M-am asigurat ca pungile imi acoperau perfect mainile si ca nu voi avea parte de vreun contact (prea) direct cu hoitul. Incercam sa imi imaginez ca nu urma sa pun mana pe ceva care o data a fost un animal frumos si pe care l-as fi mangaiat cu placere, dar metoda nu prea mergea, avand parca impresia ca se va trezi cand il voi atinge si va sari pe mine. Partea ingrozitoare a venit cand am atins hoitul, chiar strangandu-l. Il prinsesem de gat si era o amestecatura de moale-tare de am crezut ca imi scuip stomacul acolo! I-am dat drumul si m-am dat inapoi incercand sa imi reprim sentimentul de voma. Chestia in sine avansase intr-un mod ciudat, simteam ca si cum ar fi fost datoria mea sa iau pisica de acolo. Revenind la invartitul pe langa animal, am gasit metoda perfecta. Am aranjat sacul, am prins pisica de coada fara sa ma mai gandesc la altceva, am aruncat-o in sac, l-am inchis si l-am dus departe. Treaba era rezolvata. Scapasem de cadavrul acela imputit. Pe durata intregului proces de dezinfectare, nu puteam sa ma gandesc decat la foarte multe prostii. Prostii pe care as prefera totusi sa le pastrez pentru mine.
In rest, a fost frumos la mare. Tineretului a ramas acelasi chiar daca s-a mai micsorat, in White Horse n-am ajuns ca n-am avut cu cine, Ring-ul la fel de ciudatel (platesti 200 de mii intrarea si de fiecare data cand te duci la baie ii mai dai unuia 10 mii ca sa te lase sa intri), gogoselele alea mici cu ciocolata sunt la fel de bune, pitzipoance si cocalari din ce in ce mai multi. Mi-am pus osul la treaba ‘coafand’ tufisurile din curte, iar ai mei nu au carait ca plecam pe intuneric si ma intorceam pe lumina.
Va pup!
Green Day & 21st century breakdown
Da, este oficial, dupa 4 ani si 8 luni(pe numarate, serios), Green Day lanseaza pe 15 mai 2009, al 8-lea album (”21st Century Breakdown”). Un nene i-a luat un interviu foarte dragut lui Billie Joe: http://www.spinner.com/2009/04/17/billie-joe-armstrong-goes-nuts-for-robert-pattinson-obama-and/ . Am reusit cu chiu, cu vai sa fac rost de 3 melodii de pe album(Lights out, 21st century breakdown si Know your enemy) si prima data nu m-a impresionat decat 21st century breakdown. Dar puse pe repeat cca o ora, te inveti cu ele si le indragesti asa cum trebuie, gandindu-ne ca toata lumea aproape obosise asteptand ‘ceva nou’ (nu ca nu am fi recunoscatori pentru ce am primit pana acum). Sper ca celelalte melodii vor avea un impact mai mare asupra urechilor mele(love at first sound, cum s-a intamplat cu “Boulevard of broken dreams”) si ca pretul albumului va scadea macar la jumatate in prima luna de la lansare, pentru ca oricat de mult imi intelege tata pasiunea pentru GD, nu va cheltui 80EUR pentru asta. Au aparut si datele turneului pentru noul album care bineinteles se desfasoara in viitorul apropiat, numa’ in America. Intr-un viitor mai putin apropiat (undeva prin toamna), o sa fie in turneu si in U.K. si Europa, dar nu m-as baza pe asta prea tare, Romanica va fi ocolita, pentru ca Udrea strange cureaua destul de tare doar ca sa o aduca pe madam Madonna la Bucuresti.
Se face ca mi s-a adus la cunostinta o intamplare care a avut loc la scoala, in saptamana in care am stat acasa pentru ca m-am pricopsit cu o frumusete de conjunctivita (iti multumesc, Love!). O intamplare care suna cam asa: doi indivizi, un suspect si respectiv o tuta, care se iubesc ‘tare’, au alarmat intregul liceu cand dragostea lor a dat pe afara. Mai exact, tuta a fost infipta cu capul intr-un geam de catre al ei prea-iubit suspect, geamul a ripostat, domnisoara s-a ales cu un ciob in cap. Elevi claie peste gramada la locul faptei, salvarea, tot tacamul. Motivul ‘deranjului’ a fost stationarea domnisoarei pe un scaun imediat langa un coleg de clasa, suspectul iesindu-si din fire in acest caz. Dupa incident, don’soara se batea cu pumnul in piept ca nici nu se mai pune problema sa se mai impace vreodata cu el, sa ii mai vorbeasca si asa mai departe; ca ii e frica doar sa nu si-o mai ia in goarna pe coridoarele liceului. Pot spune ca m-am intors la scoala cu mare placere, incantata fiind de faptul ca nu voi mai fii nevoita, nici eu si nimeni altcineva, sa asist la spalaturile lor stomacale din fata clasei. Dar, surpriza! Don’soara statea frumos cu suspectul de vorba, cu ditai buchetul de trandafiri in brate. Mai tarziu, s-au impacat. Ca il iubeste…hai nu ma innebuni?! Adica tu, tuta fraiera facuta gramada, dupa ce a dat cu tine de pereti/geamuri, il ierti pentru ca a venit cu niste flori? In loc sa ii rupi maracinii in cap, tu zici ca a fost si vina ta? Care a fost vina ta? Ca n-ai stat mai mult sa iti sparga/rupa si altceva? Bai oamenii lui Dumnezeu, ce e domne in capetele voastre? Va agatati de niste pulifrici de parca ar fi ultimii pe care o sa ii intalniti, le acceptati sa dea in voi si apoi stati ca proastele sa va f…? Atunci nu va mai plangeti ca nimeni nu da doi bani pe voi, pentru ca nici macar voi nu stiti ce inseamna sa va respectati singure! Pamant de flori si nici macar atat!
Poate ca e ok numai cand She foloseste apelativul acela, dar serios…oricum ne racim gura degeaba! Voi ranji multumita cand voi primi vestea urmatoarei cafteli pe care don’soara o va incasa!
M-au uimit astazi unii oameni cat pot fi de aroganti, de plini de ei si de critici cand comenteaza o situatie in care oricine se poate afla. Asteptam autobuzul ca sa ma duc la scoala cu o colega. Semaforul rosu, deci verde pentru pietoni. Doua copile, in mare graba, alearga spre trecere. Una ajunge pe partea cealalta a strazii, cealalta este lovita in plin si aruncata cca 2 metri de un Matiz gri. Scartaitul rotilor a ingrozit toate persoanele din statie, dar imaginea accidentului in sine le-a provocat multora o senzatie de voma, judecand dupa gesturile repetate de a isi acoperii gurile. Soferul, un barbat pe la 40 de ani, se da jos, isi pune mainile in cap si inainteaza spre victima. Dracul de copil, atat de grabit si preocupat de grijile pe care le are un copil de 10 ani, incepe sa scherlalaie si sa se vaite ca toate cele cand soferul incearca sa il ajute sa se ridice. Traficul se aglomera incontinuu, strada cu sens unic, celelalte masini trebuiau sa treaca pe undeva. Am sunat la 112 si in mod surprinzator o ambulanta a venit in 3-4 minute, timp in care oamenii din statie ce s-au gandit sa faca? Toate babele, cu scumpii lor nepotei, pe care ii pun sa le dea cu piciorul cainilor vagabonzi pentru ca “au purici si musca” (alta poveste fascinanta, de iti vine sa le dai in cap nu alta!), s-au pus pe comentat. Comentat la modul : “Criminalule!”, “Nenorocitule!”, “Tampitule, nu te uiti pe unde mergi!?” s.a.m.d. .Da, ele, dragele de ele, cucoanele, doamnele, pretioasele de ele, care vor respect si locul tau din autobuz pentru ca sunt in varsta si au trecut prin mai multe in viata decat tine. Pentru ce, ma rog? Pentru ca acum, cand nu le mai lipseste decat o lumanare pe piept, sa isi demonstreze intelepciunea casunand cu fel de fel de injurii pe un om care in acele clipe nici nu mai stia cum il cheama? In cazul acesta, eu imi voi pastra locul meu din autobuz. Da, omul acela nu s-a uitat, n-a fost atent, dar impielitatul ala de ce nu s-a uitat? Pentru ca si daca e verdele verdelui culoarea la semafor, tot te uiti si in stanga si in dreapta, chit ca e sens unic, pana pui piciorul pe trotuar, eventual si dupa ce ai traversat ca poate unuia nu ii ajunge strada si se urca dupa tine pe trotuar! Te asiguri domne, ca e vorba de viata ta si anii nefericitului care da peste tine! Fii tu atent pentru amandoi. A venit si politia intr-un final, numitul sergent Vasile cu ditai rezervorul de Canada inaintea lui intreband lumea din statie ce s-a intamplat. “Cum ce s-a intamplat? Imbecilul ala a dat peste bietul copil pe trecerea de pietoni!!!Nemernicul!!”, moment dupa care mi-am spus parerea pe un ton cat s-a putut de calm, folosind chiar apelativul ‘doamna’ acelei creaturi pe care eu personal as fi strans-o de gat. I-am spus politistului ca da, intr-adevar, era verde pentru pietoni, dar ca mucosul a sarit in fata masinii fara a se asigura deloc, soferul nu a mai avut ce face, iar urmele de pe asfalt ale cauciucurilor imi sustineau declaratia. Insa, politia noastra romana, a preferat varianta ‘doamnei’, inchizandu-mi sau cel putin incercand sa imi inchida gura cu “Daca erai tu in locul aleia mici nu mai ziceai asta!”. Dar uite, domne, ca nu sunt si vreau sa il apar pe omul acela, chiar daca n-a respectat semaforul si trecerea de pietoni, pentru ca nu suntem restul asa de corecti si mergem pe aceeasi linie cu legea si respectam tot ce cere statul roman. Nu, toti traversam strada chiar daca nu exista o trecere de pietoni, ne continuam drumul chiar daca e galben sau rosu la semafor, aruncam gunoaie pe jos desi un cos de gunoi se afla la 5 metri in fata noastra, furam statul, luam spaga si multe altele. Dar tot noi suntem cei corecti. Omul acela putea sa il omoare pe copil astazi, dar paguba nu era atat de mare. Intr-un moment de rasism, acum, va precizez ca mucosul era un pui de tigan.
Cascati bine ochii pe unde mergeti!
” De Dragobete, iubeste autentic romaneste! “
De cum incepe februarie, auzi in stanga, in dreapta, in sus si bineinteles in jos, lumea vorbind despre Valentine’s Day. Totul (de la supermarketuri pana la cele mai neinsemnate buticuri) este invadat de fel de fel de obiecte adaptate sarbatoririi acestei nebunii: plusuri in forma de inima, dulciuri in forma de inima, lumanarele parfumate in forma de inima…in fine, totul se instaleaza in forma de inima. La ce ne trebuie asta? Adica, daca nu aveam o zi anume stabilita si dedicata oferirii unor cadouri simbolice (zic ei) si penibile (zic eu) “in semn de dragoste”, lumea nu se mai iubea si nu se mai surprindea cu cate o atentie?
Cat de speciala a fost Valentine’s Day pentru voi? Dar azi, 24, de Dragobete?
P.S.: De dimineata m-am dus sa mi se recolteze sange pentru niste analize. La 8:30! Mi-era somn, nu vedeam bine nici pe unde mergem, ce mai!, teroare! Ca a trebuit sa ma chinuie 10 minute sa imi gaseasca vena, m-a intepat de 3 ori pana a nimerit-o si am iesit mai mult moarta de acolo, nici nu mai spun…
Prima zi de vacanta a inceput cu o trezire glorioasa dis-de-dimineata, la ora douasprezece si 43 de minute. O ora rezonabila, hai sa recunoastem. Si uite asa frumos, sentimentul ala de dor nebun de mare strikes again. Every single morning! Pentru ca marea mi-a dat intotdeauna liberatatea de care aveam nevoie, la care tanjesc in fiecare moment. Nu tu grija notelor, absentelor, tezelor, banilor, parintilor, prietenilor sau a tipului dragut de seara trecuta. NU! Cafeaua si tigara dimineata (dimineata pe bune de data asta) pe scara din curte – ritualul de trezire. Plaja – prosopul cu pinguini, cartea, palaria si un soare puternic, care nu va binevoi niciodata sa ma innegreasca si pe mine putin. Sa te tolanesti in voie, sa uiti de ce te-a ranit candva. Fiorii care te scutura cand intri in mare. Intradevar e mare si parca numai pentru tine. Iti mangaie incet corpul in nenumarate atingeri lacome ale valurilor, te duce in larg si te readuce la mal. Plaja iar, soarele si vantul ce-mi usuca usor stropii de apa de pe spate. Mi-e dor de mare si inca rau!
Bun…De ce mi-am facut si eu blog? Pentru ca e interesant, pot sa imi exprim o parere si pot sa o comentez cu alte persoane, pot sa aflu alte pareri, pot sa cunosc oameni cu mai multa minte decat altii si pentru ca uneori simt nevoia sa scriu ce imi trece prin cap. Am niste prostii in cap pe care vreau sa le impartasesc si altora. 
