Prima zi de vacanta a inceput cu o trezire glorioasa dis-de-dimineata, la ora douasprezece si 43 de minute. O ora rezonabila, hai sa recunoastem. Si uite asa frumos, sentimentul ala de dor nebun de mare strikes again. Every single morning! Pentru ca marea mi-a dat intotdeauna liberatatea de care aveam nevoie, la care tanjesc in fiecare moment. Nu tu grija notelor, absentelor, tezelor, banilor, parintilor, prietenilor sau a tipului dragut de seara trecuta. NU! Cafeaua si tigara dimineata (dimineata pe bune de data asta) pe scara din curte – ritualul de trezire. Plaja – prosopul cu pinguini, cartea, palaria si un soare puternic, care nu va binevoi niciodata sa ma innegreasca si pe mine putin. Sa te tolanesti in voie, sa uiti de ce te-a ranit candva. Fiorii care te scutura cand intri in mare. Intradevar e mare si parca numai pentru tine. Iti mangaie incet corpul in nenumarate atingeri lacome ale valurilor, te duce in larg si te readuce la mal. Plaja iar, soarele si vantul ce-mi usuca usor stropii de apa de pe spate. Mi-e dor de mare si inca rau!

Anunțuri