Acum vine partea cand ma ridic si spun tare si raspicat ca incep sa imi dau seama cine sunt. Asta nu inseamna ca ma voi opri din a analiza (pe toate partile posibile) ce am facut la un moment dat, ce fac acum sau ce am de gand sa fac pe viitor. Probabil ca in fiecare zi imi voi pune intrebari in ceea ce priveste modul in care actionez si reactionez, pentru ca pana la urma in fiecare zi am sa invat ceva nou despre mine si cum pot imbunatati lucrurile.

Probabil un lucru cu care ma confrunt aproape zilnic este faptul ca niciodata n-am fost un bun ascultator (genul care si intervine). Am incercat mereu sa imi ajut apropiatii atata timp cat ajutorul pe care il dadeam nu imi complica existenta. Nu consider asta o dovada de egoism, ci din contra este clar cel mai bun ajutor pe care il pot oferi. Fiecare trebuie sa invete sa se descurce singur, constientizand problema, acceptand-o asa cum este si crezand in rezolvarea ei prin metodele pe care le considera de buna voie ideale, cu conditia ca niciodata sa nu plece urechea la posibilitatea esecului. Desigur, toate isi au rostul lor, dar etapa esecului a fost deja depasita avand in vedere situatia in care te afli la momentul respectiv. Atunci cauti rezolvarea, cea mai rapid posibila, care nu te va duce decat direct de unde ai pornit. Nu trebuie sa incerci sa iesi cat mai urgent dintr-o faza, deci mai bine ia in calcul toti factorii care te influenteaza si pune-i intr-o lumina favorabila. De ce? Pentru simplul fapt ca graba strica treaba, nu? In incercarea disperata de a gasi cel mai usor drum, piezi adevarata notiune a prioritatilor stabilite, decazi ca om prin neglijarea insusirilor personalitatii tale si ajungi sa te pierzi intr-un val de actiuni fara sens. Pe scurt as spune ca nu trebuie sa uiti cine esti, de unde ai pornit si unde vrei sa ajungi si la ce esti dispus sa renunti pe parcurs. Teoria pare grea, dar nu este nici pe departe. Uita-te in jurul tau, observa ceilalti oameni si incearca sa iti dai seama cum sa deosebesti bunul de rau, impuneti niste limite pe care sa nu le depasesti. Nu-ti mai complica viata alergand dupa ce nu iti trebuie. Ne-am nascut cu doua maini si doua picioare, de ce incerci sa dai impresia ca am avea nevoie de mai mult de atat? Daca nu stiu cum sa ma implic cu un sfat, nu inseamna ca nu imi pasa de acea persoana, si se datoreaza complet faptului ca nu cred in sfaturi pentru situatii prin care eu nu am trecut. De fapt, nimeni nu are dreptul sa se pronunte in legatura cu un lucru pe care nu il cunoaste. Calmati-va, nu se reinstaureaza comunismul. Asta este parerea mea, realizata pe propria-mi spinare cand am acceptat sfaturile unora care nu stiau ce vorbeau. Revenind, sunt dispusa sa ascult un monolog, dupa care nu pot decat sa sper ca omul s-a calmat varsandu-si amarul.

O parte pe care nu am reusit niciodata sa mi-o lamuresc a fost impresia pe care le-o las oamenilor in urma hotaririlor pe care le iau sau a felului in care ma comport. Este amuzant si in acelasi timp ingrijorator cum oamenii eticheteaza fara sa cunoasca situatia. Toti facem asta, probabil ca este normal prin simpla natura a omului sa isi formuleze pareri sau sa faca afirmatii uneori nefondate. La ce te gandesti cand vezi un om sanatos si capabil de munca pe strada, cersind bani? Ca asa a fost invatat de mic si ca s-a obisnuit sa isi ascunda orice forma de sentiment de umilinta, atata timp cat primeste bani fara sa faca nimic. Dar de fapt individul renunta la o parte din mandria lui pentru a cere bani de pomana. Nu spun ca acum toata lumea sa se apuce de cersit, cineva tot va trebui sa munceasca pentru ca pomana sa existe. Evident, cand vezi un om in putere de munca la un colt de strada cersind, mai ca iti vine sa il si bati, dar violenta ramane de discutat alta data. Ideea e ca il privesti in scarba, nu-ti prezinta nici un interes, uneori nici nu il observi. E clar, este un cersetor, iar daca il tradeaza si culoarea pielii, nici nu mai incape indoiala ca pentru tine devine un simplu obiect neinsemnat in peisaj. Ce crezi despre o fata despre care toata lumea vorbeste ca si cum ar apartine unei case de toleranta? Acelasi lucru ca toata lumea, pentru ca nu ai avea nici un interes sa te amesteci si sa afli adevarul. La ce bun? De ce sa iti apropii o asemenea persoana ale carei valori morale s-au pierdut de mult, o legatura cu ea neducand la ceva productiv pentru nici una dintre partile implicate. O concluzie ar putea fi ca odata etichetat, nu mai ai cum sa apari altfel in ochii lumii si chiar daca ai reusi sa faci oamenii sa isi formuleze o alta parere, toti vor stii mereu cum obisnuiai sa fii. Asa ca si daca din cersetor ajungi mare magnat sau din <tuta> ajungi prima doamna a Americii, toata lumea va stii de unde ai pornit si nu te va lasa niciodata sa uiti asta, fie pe cale rostita, fie prin comportamentul lor fata de tine.

 To be continued…