Category: Blogroll


Noi doua ne intelegeam foarte bine intr-un timp, iti amintesti nu? Atunci cand rupeam paine si o imparteam porumbeilor, nu aveam nimic de obiectat in privinta hainelor pe care mi le cumpara mama, vorbeam frumos cu toti din jurul meu si nu plangeam daca un lucru nu iesea dupa bunul meu plac. Stii nu? Stii ca eram un copil cuminte si nu faceam probleme nimanui, da? Of draguto, dar astea se intamplau acum mult timp si a trecut atat de mult incat trebuie sa ma chinui sa adun niste detalii, sa iti creez tie o atmosfera placuta, un cadru ca ‘dintr-o poveste’. Dar tu nu mai crezi in povesti, asa cum nici eu; ca pana la urma, impreuna am vazut ca sfarsitul frumos din poveste nu coincide niciodata cu cel din viata de zi cu zi. Imi spui tu, scumpo, sa am totusi speranta, pentru ca doar asa am sa pot sa merg mereu mai departe. Mai departe, mai departe, dar pana unde? Ca tot acolo ma indrept. Dar hai sa nu gandim atat de departe si sa ne concentram pe prezent si bineinteles, pe trecut. E al nostru si nu avem cum sa fugim de el, da, inteleg asta, iar tu oricum nu m-ai lasa niciodata sa uit. De fapt, daca stau sa ma gandesc mai bine, noi ne-am cunoscut mai tarziu putin. Da, am dreptate, nu? Cand alergam porumbeii sau ii ademeneam cu mancare, pentru ca dupa sa ii sperii, iar pe mine ma distra atat de mult si tu strigai, tipai, urlai ca nebuna; cand mi-a intrat in cap ideea ca mama isi batea joc de mine imbracandu-ma din cap pana in picoare in roz sau galben si puneam inghetata pe toate hainele ca sa nu ma mai puna sa le port; cand am inceput sa inteleg ca unele cuvinte, folosite pe un anumit ton, pot face oamenii sa te lase in pace si tare o uram pe prietena bunicii cand se mieuna la mine si ma ciupea; cand am vazut cum tata se inmoaie tot daca ma vede plangand si face orice sa ma impace. Si multe altele, dar le stii tu mai bine. La inceput m-a durut 2 metri in spate, de tine si de principiile tale, eu le aveam pe ale mele si nu ma interesa ce credeai tu, crizata de tine.  Mi-era atat de usor sa te iau peste picior, sa te contrazic, uneori te lasam sa vorbesti de una singura, erai pe post de radio, blocat pe un post enervant sau care doar nu mergea bine si baraia incontinuu. Pana la urma, de ce m-ar fi interesat ca nu iti convenea ca i-am dat un sut in fund cainelui, ca m-am maimutarit la mama cand nu se uita, ca am dat foc cutiei de scrisori a vecinei nebune sau ca am aruncat cu petarde in scara blocului? Stiam ca sunt copil si ca toti, de voie de nevoie, trebuiau sa imi inteleaga micile boacane. Durerea ta a inceput imediat dupa perioada micilor boacane, iar rabdarea mea devenea din ce in ce mai invers proportionala cu galagia pe care o faceai cand te apucau pandaliile. Rabdarea, draga de ea, care s-a dus pe fund, ca dolarul in iulie 2oo7. Eh, in schimb, iti mai aduci aminte cand disperarea ta si-a atins apogeul? Da,da, fix atunci cand mi-am dat seama ca Rai-ul de Murfatlar iti aducea niste argumente minunate, iar tie ti-era imposibil sa le contrazici, si mai stii cum ramaneai singura si muta toata seara? Si eu aveam o noapte la dispozitie sa ma destind, fara sa te aud cum imi comentezi orice miscare. Reveneai a doua zi, in forta, mare forta. Ce-i drept, te certai cu peretii, eu nu te auzeam si ce bine era! Dar iti faceai rezervare pentru tot restul saptamanii si imi faceai creierii varza, iti pierdeai timpul facand diferente, spunandu-mi ca distractia nu trebuie sa fie pornita de o sticla de vin. Disperata mai erai, nu renuntai nici dupa ce auzeai ce comanda dadeam chelneritei si stiai prea bine ca alcoolul nu urma sa stea de poza pe masa. Si iar taceai, amuteai, nu ma interesa. Parea usor, stii? Ma vedeam superioara tie si moralei tale. Te invingeam! Ce nu intelegeam eu era ca doar in momentele cand tu urlai si te zbateai ca apucata, doar atunci eram superioara si gandeam cum se cuvenea. Am realizat ca in ‘noptile tale “tacute”’, nu ma eliberam de nimic, doar ma chinuiam sa adun cat mai multe pe lista ta, sa te fac sa iti iesi din minti, sa te aduc in pragul exasperarii. La ce imi ajutau mie astea, nu pot gasi nici acum vreo explicatie, dar stiu destule contra.

Uite asa, vreau sa iti propun un pact. Este rentabil pentru amandoua si usor de respectat. Tu taci, iar eu am singura grija de mine. Simplu, nu? Vezi ca ne putem intelege? Eeeeh acum de ce trebuie sa strici tot? Da, promit ca in situatiile extraordinare, te voi asculta. Bine, si in cele mai putin extraordinare, dar nu mai incerca sa imi controlezi fiecare pas, fiecare cuvant. Eu tot ii voi spune cuiva ca e prost chiar daca stiu ca imi va da una. Tot am sa imi aprind o tigara si am sa imi torn un pahar, chiar daca stiu ca ma va ameti. Stii ca sunt fata ta cuminte, nu? Stii, pentru ca si eu stiu ca esti constiinta mea si nu e cale de intoarcere. Ne avem pentru totdeauna, chit ca am plati sa ne ia altcineva.

Te pup si ne auzim anul viitor, iti dau liber de sarbatori!

Anunțuri

Men are not toys!

Acum cateva zile, poate o saptamana or so, stateam la o barfa mica cu vara-mea si inca doua fete. ‘Discutam’, in incercarea de a gasi o explicatie, cum a ajuns un amic comun, dintr-un baiat de gasca si destept, care juca fetele pe degete dupa voia sa, un prapadit tinut sub papucul papucului. Poate si-a gasit ‘aleasa’. Still, ‘aleasa’ nu e normal sa fie o scorpie bolnava sa manipuleze. Deci, nu. Poate serviciile prestate sunt excelente. Adica pentru niste momente (care sa fim rezonabili ca oricat de minunate, incantatoare, ireprosabile, dementiale etc. ar fi, tot momente sunt si asa vor ramane), suporta sa fie prostul ei? Nu, trebuie sa fie mai mult de atat.  Poate ii place sa fie calcat in picioare.<< Si aici vine indignarea mea. >> ‘Ce? Nu stiati? Cu cat te porti mai urat cu un barbat si il aduci in starea sa faca tot ce vrei tu, cu atat te vrea mai mult!’. Hai nu zau! Am mai auzit-o p-asta de cateva ori, dar de data asta a pus capac. Pai stai asa, daca vreau sa fac pe stapana cu cineva, nu mai bine imi iau un caine? White Fang Foundation, please sit down, I respect animals more than people. Oricum, eu cred ca este o conceptie gresita, lansata de una care avea pata pusa rau pe un individ si care a gasit un altul mai slab de inger pe care si l-a facut dupa bunul plac. Sora-sa/Vecina-sa/Prietena-sa cea mai buna vine si se plange: fato, nu stiu ce sa ma mai fac!! Prima ii explica pe aici si pe dincolo, astalalta pune in aplicare, barbatul se lasa pe mainile ei (sau nici el nu era chiar atat de breaz pe cat credeau muierile) si tot asa. Mii, zeci, sute de mii de tone de reviste ‘de specialitate’ (+ tzanshpe milioane pe internet) pline ochi cu articole care de care mai ‘indraznete’ care impart, despart, bat si razbat aceeasi problema: “Domina-l!”.

Nu, nu este ‘sexy’ sa nu il lasi la o bere cu prietenii pentru ca vrei sa iti faca masaj la picioare (decat daca se ajunge la ceva care sa va avantajeze pe amandoi; dar el tot va avea nevoie de acea iesire cand isi poate concentra toata atentia pe bere si fotbal fara sa se gandeasca la cum iti va mai trece tie prin cap sa il mai ‘pedepsesti’ de data asta!!). Lasa-l sa isi aleaga singur hainele, e baiat mare si spre surprinderea ta, chiar poate! Gandeste-te ca poate lui nu ii place localul in care mergeti; te-ai intrebat vreodata daca ii plac fructele de mare mai mult decat o ciorbita de burta? s.a.m.d.

Intr-un sfarsit, daca se trezeste la realitate, te va lasa dracu o mie de ani, iar tu in cel mai fericit caz te vei alege doar catalogata drept o nebuna manipulatoare…desi, dupa toate astea, ti-ai merita o bataie sa-ti iasa toti gargaunii din cap…

I am not what I am

Acum vine partea cand ma ridic si spun tare si raspicat ca incep sa imi dau seama cine sunt. Asta nu inseamna ca ma voi opri din a analiza (pe toate partile posibile) ce am facut la un moment dat, ce fac acum sau ce am de gand sa fac pe viitor. Probabil ca in fiecare zi imi voi pune intrebari in ceea ce priveste modul in care actionez si reactionez, pentru ca pana la urma in fiecare zi am sa invat ceva nou despre mine si cum pot imbunatati lucrurile.

Probabil un lucru cu care ma confrunt aproape zilnic este faptul ca niciodata n-am fost un bun ascultator (genul care si intervine). Am incercat mereu sa imi ajut apropiatii atata timp cat ajutorul pe care il dadeam nu imi complica existenta. Nu consider asta o dovada de egoism, ci din contra este clar cel mai bun ajutor pe care il pot oferi. Fiecare trebuie sa invete sa se descurce singur, constientizand problema, acceptand-o asa cum este si crezand in rezolvarea ei prin metodele pe care le considera de buna voie ideale, cu conditia ca niciodata sa nu plece urechea la posibilitatea esecului. Desigur, toate isi au rostul lor, dar etapa esecului a fost deja depasita avand in vedere situatia in care te afli la momentul respectiv. Atunci cauti rezolvarea, cea mai rapid posibila, care nu te va duce decat direct de unde ai pornit. Nu trebuie sa incerci sa iesi cat mai urgent dintr-o faza, deci mai bine ia in calcul toti factorii care te influenteaza si pune-i intr-o lumina favorabila. De ce? Pentru simplul fapt ca graba strica treaba, nu? In incercarea disperata de a gasi cel mai usor drum, piezi adevarata notiune a prioritatilor stabilite, decazi ca om prin neglijarea insusirilor personalitatii tale si ajungi sa te pierzi intr-un val de actiuni fara sens. Pe scurt as spune ca nu trebuie sa uiti cine esti, de unde ai pornit si unde vrei sa ajungi si la ce esti dispus sa renunti pe parcurs. Teoria pare grea, dar nu este nici pe departe. Uita-te in jurul tau, observa ceilalti oameni si incearca sa iti dai seama cum sa deosebesti bunul de rau, impuneti niste limite pe care sa nu le depasesti. Nu-ti mai complica viata alergand dupa ce nu iti trebuie. Ne-am nascut cu doua maini si doua picioare, de ce incerci sa dai impresia ca am avea nevoie de mai mult de atat? Daca nu stiu cum sa ma implic cu un sfat, nu inseamna ca nu imi pasa de acea persoana, si se datoreaza complet faptului ca nu cred in sfaturi pentru situatii prin care eu nu am trecut. De fapt, nimeni nu are dreptul sa se pronunte in legatura cu un lucru pe care nu il cunoaste. Calmati-va, nu se reinstaureaza comunismul. Asta este parerea mea, realizata pe propria-mi spinare cand am acceptat sfaturile unora care nu stiau ce vorbeau. Revenind, sunt dispusa sa ascult un monolog, dupa care nu pot decat sa sper ca omul s-a calmat varsandu-si amarul.

O parte pe care nu am reusit niciodata sa mi-o lamuresc a fost impresia pe care le-o las oamenilor in urma hotaririlor pe care le iau sau a felului in care ma comport. Este amuzant si in acelasi timp ingrijorator cum oamenii eticheteaza fara sa cunoasca situatia. Toti facem asta, probabil ca este normal prin simpla natura a omului sa isi formuleze pareri sau sa faca afirmatii uneori nefondate. La ce te gandesti cand vezi un om sanatos si capabil de munca pe strada, cersind bani? Ca asa a fost invatat de mic si ca s-a obisnuit sa isi ascunda orice forma de sentiment de umilinta, atata timp cat primeste bani fara sa faca nimic. Dar de fapt individul renunta la o parte din mandria lui pentru a cere bani de pomana. Nu spun ca acum toata lumea sa se apuce de cersit, cineva tot va trebui sa munceasca pentru ca pomana sa existe. Evident, cand vezi un om in putere de munca la un colt de strada cersind, mai ca iti vine sa il si bati, dar violenta ramane de discutat alta data. Ideea e ca il privesti in scarba, nu-ti prezinta nici un interes, uneori nici nu il observi. E clar, este un cersetor, iar daca il tradeaza si culoarea pielii, nici nu mai incape indoiala ca pentru tine devine un simplu obiect neinsemnat in peisaj. Ce crezi despre o fata despre care toata lumea vorbeste ca si cum ar apartine unei case de toleranta? Acelasi lucru ca toata lumea, pentru ca nu ai avea nici un interes sa te amesteci si sa afli adevarul. La ce bun? De ce sa iti apropii o asemenea persoana ale carei valori morale s-au pierdut de mult, o legatura cu ea neducand la ceva productiv pentru nici una dintre partile implicate. O concluzie ar putea fi ca odata etichetat, nu mai ai cum sa apari altfel in ochii lumii si chiar daca ai reusi sa faci oamenii sa isi formuleze o alta parere, toti vor stii mereu cum obisnuiai sa fii. Asa ca si daca din cersetor ajungi mare magnat sau din <tuta> ajungi prima doamna a Americii, toata lumea va stii de unde ai pornit si nu te va lasa niciodata sa uiti asta, fie pe cale rostita, fie prin comportamentul lor fata de tine.

 To be continued…

Reclama!

Pai vine cam asa…Un nene scoate nasul din multime si vine cu o oferta : iti alegi o poza in care tu esti mandru nevoie mare de tine, omul se chinuie ~ 2 ore sa realizeze un desen dupa model, platesti o suma (pentru detalii, mail-ul il gasiti mai jos) si toata lumea e fericita, right ?

Ca sa va faceti o idee : http://fac-portrete.hi5.com

Mail: Vlad, facportrete@yahoo.com

Bafta!

CostinestiCa tot omul care se respecta, se poate spune ca am ales sa petrec un weekend (pre-prelungit) la mare, plecand joi dimineata la Costinesti. Drumul a fost plictisitor as always, aparand un bonus de data aceasta: unchiul meu s-a jucat cu navigatorul si a vrut sa vada pe ce drum ne indica vocea aia tampa sa mergem. Rezultatul a fost o alergare prin Bucuresti de colo-colo, roboata incercand din rasputeri sa ne faca sa ajungem la centura, ceea ce ar fi insemnat o mare pierdere de timp si nervi. Asa ca, de parca partea de la intrarea in Bucuresti dinspre Pitesti pana la iesirea din MiIitari n-ar fi fost de ajuns, cu toate semafoarele lor, mersul bara la bara cu toti nebunii care puneau frana cand ti-era lumea draga si oameni picati din cer care sareau in fata masinii crezand ca cea mai mare grija a noastra era sa avem grija sa nu ii facem afis pe asfalt, a trebuit sa mai si ocolim jumatate din infecta capitala a Romaniei. Dar sunt lucruri mai importante, ca momentul cand am ajuns in fata casei si totul s-a uitat. „Acasa” cu toate ale ei, au ramas acolo sau s-au pierdut pe drum.
 Dupa ce mi-am pus frumos bagajele la locul lor, am facut patul si am aerisit camera, am cercetat imprejurimile. Nu prea erau multe schimbate, in schiiiiiiimb…in curte, in spatele casei, era o pisica moarta. Langa gard, in afara curtii, alte vietuitoare decedate: un caine si un arici. Ei nu reprezentau o problema atat de mare, pisica in schimb aflandu-se in curte. Nu a vrut nimeni sa ma ajute sa scap de bietul animal aflat in putrefactie, asa ca am preluat sarcina de una singura. Am luat doi saci pentru gunoi, pungi in maini si m-am intors la pisica. Cred ca 5 minute m-am invartit pe langa hoit incercand sa imi dau seama cum sa il pun in sac. Era o treaba chiar puturoasa, judecand si dupa miros. M-am asigurat ca pungile imi acoperau perfect mainile si ca nu voi avea parte de vreun contact (prea) direct cu hoitul. Incercam sa imi imaginez ca nu urma sa pun mana pe ceva care o data a fost un animal frumos si pe care l-as fi mangaiat cu placere, dar metoda nu prea mergea, avand parca impresia ca se va trezi cand il voi atinge si va sari pe mine. Partea ingrozitoare a venit cand am atins hoitul, chiar strangandu-l. Il prinsesem de gat si era o amestecatura de moale-tare de am crezut ca imi scuip stomacul acolo! I-am dat drumul si m-am dat inapoi incercand sa imi reprim sentimentul de voma. Chestia in sine avansase intr-un mod ciudat, simteam ca si cum ar fi fost datoria mea sa iau pisica de acolo. Revenind la invartitul pe langa animal, am gasit metoda perfecta. Am aranjat sacul, am prins pisica de coada fara sa ma mai gandesc la altceva, am aruncat-o in sac, l-am inchis si l-am dus departe. Treaba era rezolvata. Scapasem de cadavrul acela imputit. Pe durata intregului proces de dezinfectare, nu puteam sa ma gandesc decat la foarte multe prostii. Prostii pe care as prefera totusi sa le pastrez pentru mine.
 In rest, a fost frumos la mare. Tineretului a ramas acelasi chiar daca s-a mai micsorat, in White Horse n-am ajuns ca n-am avut cu cine, Ring-ul la fel de ciudatel (platesti 200 de mii intrarea si de fiecare data cand te duci la baie ii mai dai unuia 10 mii ca sa te lase sa intri), gogoselele alea mici cu ciocolata sunt la fel de bune, pitzipoance si cocalari din ce in ce mai multi. Mi-am pus osul la treaba ‘coafand’ tufisurile din curte, iar ai mei nu au carait ca plecam pe intuneric si ma intorceam pe lumina.
 Va pup!

Green Day

Green Day & 21st century breakdown

Green Day & 21st century breakdown

Da, este oficial, dupa 4 ani si 8 luni(pe numarate, serios), Green Day lanseaza pe 15 mai 2009, al 8-lea album („21st Century Breakdown”).  Un nene i-a luat un interviu foarte dragut lui Billie Joe: http://www.spinner.com/2009/04/17/billie-joe-armstrong-goes-nuts-for-robert-pattinson-obama-and/ .  Am reusit cu chiu, cu vai sa fac rost de 3 melodii de pe album(Lights out, 21st century breakdown si Know your enemy) si prima data nu m-a impresionat decat 21st century breakdown. Dar puse pe repeat cca o ora, te inveti cu ele si le indragesti asa cum trebuie, gandindu-ne ca toata lumea aproape obosise asteptand ‘ceva nou’ (nu ca nu am fi recunoscatori pentru ce am primit pana acum). Sper ca celelalte melodii vor avea un impact mai mare asupra urechilor mele(love at first sound, cum s-a intamplat cu „Boulevard of broken dreams”) si ca pretul albumului va scadea macar la jumatate in prima luna de la lansare, pentru ca oricat de mult imi intelege tata pasiunea pentru GD, nu va cheltui 80EUR pentru asta. Au aparut si datele turneului pentru noul album care bineinteles se desfasoara in viitorul apropiat, numa’ in America. Intr-un viitor mai putin apropiat (undeva prin toamna), o sa fie in turneu si in U.K. si Europa, dar nu m-as baza pe asta prea tare, Romanica va fi ocolita, pentru ca Udrea strange cureaua destul de tare doar ca sa o aduca pe madam Madonna la Bucuresti.

Te iubesc, dar nu mai da!

Se face ca mi s-a adus la cunostinta o intamplare care a avut loc la scoala, in saptamana in care am stat acasa pentru ca m-am pricopsit cu o frumusete de conjunctivita (iti multumesc, Love!). O intamplare care suna cam asa: doi indivizi, un suspect si respectiv o tuta, care se iubesc ‘tare’, au alarmat intregul liceu cand dragostea lor a dat pe afara. Mai exact, tuta a fost infipta cu capul intr-un geam de catre al ei prea-iubit suspect, geamul a ripostat, domnisoara s-a ales cu un ciob in cap. Elevi claie peste gramada la locul faptei, salvarea, tot tacamul. Motivul ‘deranjului’ a fost stationarea domnisoarei pe un scaun imediat langa un coleg de clasa, suspectul iesindu-si din fire in acest caz. Dupa incident, don’soara se batea cu pumnul in piept ca nici nu se mai pune problema sa se mai impace vreodata cu el, sa ii mai vorbeasca si asa mai departe; ca ii e frica doar sa nu si-o mai ia in goarna pe coridoarele liceului. Pot spune ca m-am intors la scoala cu mare placere, incantata fiind de faptul ca nu voi mai fii nevoita, nici eu si nimeni altcineva, sa asist la spalaturile lor stomacale din fata clasei. Dar, surpriza! Don’soara statea frumos cu suspectul de vorba, cu ditai buchetul de trandafiri in brate. Mai tarziu, s-au impacat. Ca il iubeste…hai nu ma innebuni?! Adica tu, tuta fraiera facuta gramada, dupa ce a dat cu tine de pereti/geamuri, il ierti pentru ca a venit cu niste flori? In loc sa ii rupi maracinii in cap, tu zici ca a fost si vina ta? Care a fost vina ta? Ca n-ai stat mai mult sa iti sparga/rupa si altceva? Bai oamenii lui Dumnezeu, ce e domne in capetele voastre? Va agatati de niste pulifrici de parca ar fi ultimii pe care o sa ii intalniti, le acceptati sa dea in voi si apoi stati ca proastele sa va f…? Atunci nu va mai plangeti ca nimeni nu da doi bani pe voi, pentru ca nici macar voi nu stiti ce inseamna sa va respectati singure! Pamant de flori si nici macar atat!

Poate ca e ok numai cand She foloseste apelativul acela, dar serios…oricum ne racim gura degeaba! Voi ranji multumita cand voi primi vestea urmatoarei cafteli pe care don’soara o va incasa!

Ei, corectii!

M-au uimit astazi unii oameni cat pot fi de aroganti, de plini de ei si de critici cand comenteaza o situatie in care oricine se poate afla. Asteptam autobuzul ca sa ma duc la scoala cu o colega. Semaforul rosu, deci verde pentru pietoni. Doua copile, in mare graba, alearga spre trecere. Una ajunge pe partea cealalta a strazii, cealalta este lovita in plin si aruncata cca 2 metri de un Matiz gri. Scartaitul rotilor a ingrozit toate persoanele din statie, dar imaginea accidentului in sine le-a provocat multora o senzatie de voma, judecand dupa gesturile repetate de a isi acoperii gurile. Soferul, un barbat pe la 40 de ani, se da jos, isi pune mainile in cap si inainteaza spre victima. Dracul de copil, atat de grabit si preocupat de grijile pe care le are un copil de 10 ani, incepe sa scherlalaie si sa se vaite ca toate cele cand soferul incearca sa il ajute sa se ridice. Traficul se aglomera incontinuu, strada cu sens unic, celelalte masini trebuiau sa treaca pe undeva. Am sunat la 112 si in mod surprinzator o ambulanta a venit in 3-4 minute, timp in care oamenii din statie ce s-au gandit sa faca? Toate babele, cu scumpii lor nepotei, pe care ii pun sa le dea cu piciorul cainilor vagabonzi pentru ca „au purici si musca” (alta poveste fascinanta, de iti vine sa le dai in cap nu alta!), s-au pus pe comentat. Comentat la modul : „Criminalule!”, „Nenorocitule!”, „Tampitule, nu te uiti pe unde mergi!?” s.a.m.d. .Da, ele, dragele de ele, cucoanele, doamnele, pretioasele de ele, care vor respect si locul tau din autobuz pentru ca sunt in varsta si au trecut prin mai multe in viata decat tine. Pentru ce, ma rog? Pentru ca acum, cand nu le mai lipseste decat o lumanare pe piept, sa isi demonstreze intelepciunea casunand cu fel de fel de injurii pe un om care in acele clipe nici nu mai stia cum il cheama?  In cazul acesta, eu imi voi pastra locul meu din autobuz. Da, omul acela nu s-a uitat, n-a fost atent, dar impielitatul ala de ce nu s-a uitat? Pentru ca si daca e verdele verdelui culoarea la semafor, tot te uiti si in stanga si in dreapta, chit ca e sens unic, pana pui piciorul pe trotuar, eventual si dupa ce ai traversat ca poate unuia nu ii ajunge strada si se urca dupa tine pe trotuar! Te asiguri domne, ca e vorba de viata ta si anii nefericitului care da peste tine! Fii tu atent pentru amandoi. A venit si politia intr-un final, numitul sergent Vasile cu ditai rezervorul de Canada inaintea lui intreband lumea din statie ce s-a intamplat. „Cum ce s-a intamplat? Imbecilul ala a dat peste bietul copil pe trecerea de pietoni!!!Nemernicul!!”, moment dupa care mi-am spus parerea pe un ton cat s-a putut de calm, folosind chiar apelativul ‘doamna’ acelei creaturi pe care eu personal as fi strans-o de gat. I-am spus politistului ca da, intr-adevar, era verde pentru pietoni, dar ca mucosul a sarit in fata masinii fara a se asigura deloc, soferul nu a mai avut ce face, iar urmele de pe asfalt ale cauciucurilor imi sustineau declaratia. Insa, politia noastra romana, a preferat varianta ‘doamnei’, inchizandu-mi sau cel putin incercand sa imi inchida gura cu „Daca erai tu in locul aleia mici nu mai ziceai asta!”. Dar uite, domne, ca nu sunt si vreau sa il apar pe omul acela, chiar daca n-a respectat semaforul si trecerea de pietoni, pentru ca nu suntem restul asa de corecti si mergem pe aceeasi linie cu legea si respectam tot ce cere statul roman. Nu, toti traversam strada chiar daca nu exista o trecere de pietoni, ne continuam drumul chiar daca e galben sau rosu la semafor, aruncam gunoaie pe jos desi un cos de gunoi se afla la 5 metri in fata noastra, furam statul, luam spaga si multe altele. Dar tot noi suntem cei corecti. Omul acela putea sa il omoare pe copil astazi, dar paguba nu era atat de mare. Intr-un moment de rasism, acum, va precizez ca mucosul era un pui de tigan.

Cascati bine ochii pe unde mergeti!

Valentini si Dragobete

” De Dragobete, iubeste autentic romaneste! ”

De cum incepe februarie, auzi in stanga, in dreapta, in sus si bineinteles in jos, lumea vorbind despre Valentine’s Day. Totul (de la supermarketuri pana la cele mai neinsemnate buticuri) este invadat de fel de fel de obiecte adaptate sarbatoririi acestei nebunii: plusuri in forma de inima, dulciuri in forma de inima, lumanarele parfumate in forma de inima…in fine, totul se instaleaza in forma de inima.  La ce ne trebuie asta? Adica, daca nu aveam o zi anume stabilita si dedicata oferirii unor cadouri simbolice (zic ei) si penibile (zic eu) „in semn de dragoste”, lumea nu se mai iubea si nu se mai surprindea cu cate o atentie?

Cat de speciala a fost Valentine’s Day pentru voi? Dar azi, 24, de Dragobete?

P.S.:  De dimineata m-am dus sa mi se recolteze sange pentru niste analize. La 8:30! Mi-era somn, nu vedeam bine nici pe unde mergem, ce mai!, teroare! Ca a trebuit sa ma chinuie 10 minute sa imi gaseasca vena, m-a intepat de 3 ori pana a nimerit-o si am iesit mai mult moarta de acolo, nici nu mai spun…

Mai am un singur dor…

Prima zi de vacanta a inceput cu o trezire glorioasa dis-de-dimineata, la ora douasprezece si 43 de minute. O ora rezonabila, hai sa recunoastem. Si uite asa frumos, sentimentul ala de dor nebun de mare strikes again. Every single morning! Pentru ca marea mi-a dat intotdeauna liberatatea de care aveam nevoie, la care tanjesc in fiecare moment. Nu tu grija notelor, absentelor, tezelor, banilor, parintilor, prietenilor sau a tipului dragut de seara trecuta. NU! Cafeaua si tigara dimineata (dimineata pe bune de data asta) pe scara din curte – ritualul de trezire. Plaja – prosopul cu pinguini, cartea, palaria si un soare puternic, care nu va binevoi niciodata sa ma innegreasca si pe mine putin. Sa te tolanesti in voie, sa uiti de ce te-a ranit candva. Fiorii care te scutura cand intri in mare. Intradevar e mare si parca numai pentru tine. Iti mangaie incet corpul in nenumarate atingeri lacome ale valurilor, te duce in larg si te readuce la mal. Plaja iar, soarele si vantul ce-mi usuca usor stropii de apa de pe spate. Mi-e dor de mare si inca rau!